Voice Acting 101 - partea a III-a

Joe Bevilacqua

Iata si ultima parte a articolului lui Joe Bevilacqua. Incercati sa va raspundeti sincer la intrebarea de final. Pentru ca asta e tot ce conteaza. Bafta!

Tendinte in schimbare

Una din actualele tendinte in industria americana de animatie este sa aduci mari vedete de film sa dea voce personajelor. De la Robin Williams in Aladdin, Tom Hanks in Toy Story, chiar si Woody Allen in productia DreamWorks, Ants, toate aceste staruri nu numai ca cer onorarii imense, dar iau “painea de la gura” principalilor voice actors.

“Au aparut o multime de schimbari in industrie”, spune Lee Harris. “Distribuire celebritatilor promoveaza desenele animate mai mult catre adulti decat catre copii. Un copil care se uita la desene animate n-o sa sara niciodata in sus si sa spuna “Extraordinar, asta-i vocea lui Danny De Vito!” Am citit o declaratie a unui director de casting de la una din marile companii, care spunea ca vremea celor ca Mel Blanc sau Daws Butler a apus, de acum vor sa distribuie celebritati arhi-cunoscute pentru ca sunt actori “adevarati”, de parca Mel si Daws n-ar fi fost actori.”

Lee Richard Harris

“Cel mai mare actor pe care l-am cunoscut vreodata a fost Daws Butler”, subliniaza Greg Burson.

“Se invart in jurul celebritatilor”, spune Corey Burton, “pentru ca acestia au deja o personalitate bine definita, pe care o pot folosi sa dea viata unui personaj, in timp ce un voice actor, care poate juca mai multe roluri, asteapta indicatii pentru a crea o anumita voce. Asa ca l-au luat pe Don Rickles pentru Toy Story, i-au spus “Don, esti Mr. Potatohead” si au folosit personalitatea lui pentru a da viata personajului. Ca sa nu mai vorbim despre beneficiile suplimentare pe partea de marketing. Asa au obtinut promovare la Entertainment Tonight  sau la alte show-uri TV de tipul “in spatele scenei”. Nu e ceva rau, dar au ignorat complet voice actor-ii si asta e o jignire la adresa lor.” 

Phil Proctor vorbeste despre dificultatile intampinate in a tine pasul cu schimbarile din industrie: ”Fac asta de peste 25 de ani si am trecut printr-o multime de idei despre ce e “potrivit” si ce nu. E complicat atunci cand descoperi o nisa pentru tine si apoi ti se spune ca nu mai e nevoie de nisa respectiva.”

Paul Frees

Lee Harris declara: “Scopul meu e sa am un personaj original intr-o serie de televiziune. Generatia noastra de “TV babies” ia acum deciziile in distributie, scenarii si regie si se pare ca avem multe nostalgii. As vrea sa fiu cunoscut pentru un personaj original, pe care lumea sa si-l aduca aminte. N-am pierdut niciodata asta din vedere, chiar daca toate celelalte in industrie s-au schimbat. Daws descria modul in care se lucra pentru animatii sau reclame; cineva ridica telefonul si spunea: “Daws, Frees, June Foray, veniti sa facem un desen animat.” Nu ma astept ca lucrurile sa se desfasoare la fel si de acum incolo, dar “blestemul celebritatilor”, combinat cu “jocul la siguranta”, folosind doar cateva voci cunoscute, acestea sunt lucrurile impotriva carora merita si trebuie sa luptam.”

Just Do It

Showbiz-ul e foarte dur. Odata ce te-ai decis sa intri in randurile actorilor someri, trebuie sa te impaci cu gandul ca e posibil sa nu reusesti niciodata. Numai cei foarte determinati reusesc. Nu trebuie sa-ti impui limite de timp, pentru ca poate fi foarte stresant si restrictiv. Stiu foarte multi actori care mi-au spus “Daca nu reusesc in cinci ani, ma intorc in Kansas.” Le-am raspuns de fiecare data: “Daca asa gandesti atunci de ce ai plecat din Kansas?” Pentru mine, actoria este un mod de viata, nu o cariera. Ori o traiesti, ori nu. Daca o traiesti, atunci o s-o urmezi toata viata si o sa iubesti fiecare minut. Invatare, dezvoltare, imbunatatire, auditii, creatie – aici ar trebui sa te concentrezi, nu pe incercarea de a deveni bogat si celebru.

Cam asta e. Studiati mult si cu pasiune, invatati sa jucati, faceti un demo scurt dar memorabil, cautati-va un agent, mergeti la auditii, apoi studiati din nou, mergeti din nou la auditii si, undeva, pe tot parcursul asta, e posibil sa deveniti urmatorul Bart Simpson sau Yogi Bear.

Asa ca, acum stiti adevarata poveste, nu cea indulcita, colorata de reflectoarele de la Hollywood. Inca mai vreti sa faceti parte din ea? Am eu numarul unui bun psiholog.