Voice Acting 101

Joe Bevilacqua

Sub titlul asta, m-am gandit sa va ofer o mini-serie tradusa si adaptata dupa un articol al lui Joe Bevilacqua, unul din cei mai importanti voice overi si voice actori, un pionier al genului (fara gluma). Asta ca sa intelegem de ce desenele animate si vocile suna intr-un (mare) fel la ei si in (cu totul) alt fel la noi. Sper sa va ajute.

Deci, vrei sa fii voice actor? Pare simplu, nu? Insa sa fii platit ca sa te prostesti e, de fapt, un lucru foarte serios si destul de dificil. Sunt voice actor de la 12 ani, am lucrat in posturi de radio din New York de la 22 de ani, am studiat voice acting cu Daws Butler vreme de 12 ani si vreau sa va spun cateva lucruri pe care cred ca trebuie sa le stiti.

Actorii citati in acest articol s-au pregatit cu Daws Butler si toti au invatat de la el ca voice acting inseamna, de fapt, cu adevarat actorie, nu doar “sa faci voci caraghioase”. E foarte important de retinut. Personajele trebuie sa fie reale, indiferent cat de caraghioase sunt. In serialul meu de radio, Willoughby and the Professor, am jucat toate rolurile, de multe ori peste zece la numar, in fiecare episod – de la pustiul de un an, Bud sau cel de 12 ani, Willoughby, pana la Profesorul de 60 de ani. Niciunul din aceste personaje nu a fost “doar o voce”; au fost oameni in carne si oase, asa cum i-a definit scenariul si asa cum i-am definit in mintea mea.

Actorie

Bob Bergen

Bob Bergen, actuala voce a lui Porky Pig spune: “Aud foarte des expresii ca “vreau sa lucrez la desene animate, dar nu sunt actor” sau “nu vreau sa fiu actor”. Cu asemenea mentalitate nici n-o sa joci vreodata in desene animate. In aceasta zona nu-i pasa nimanui ca ai o voce extraordinara, actoria, jocul, iti aduce job-ul, aptitudini pe care le dezvolti in timp”.

David Kaye, vocea lui Megatron are cam aceleasi idei. Spune el: “Primul lucru pe care trebuie sa-l faci daca vrei sa intri ca voce in lumea animatiei, e sa iei cateva lectii de actorie. Studiaza clasicii, pentru ca de acolo vine totul.” Kaye isi aduce aminte ca n-a reusit sa gaseasca prea multe job-uri in animatie, pana cand nu a inceput sa faca teatru. “Am urmat cursurile de 4 ani ale American Academy of Dramatic Arts din Los Angeles. Abia dupa aceea am gasit roluri seriose si am putut sa dau viata cu adevarat unor personaje.”

Inceputuri

David Kaye

Aducandu-si aminte de inceputurile sale, Bob Bergen spune: “ Imi doream sa-l joc pe Porky Pig inca de la varsta de 5 ani. Asta le-am spus parintilor ca vreau sa fac atunci cand voi fi mare. Am sunat la Hanna-Barbera si am intrebat ce trebuie sa fac. La acea vreme nu angajau copii, asa cum se intampla acum. M-au trimis la Bob Loyd, patronul The Voice Caster, una din cele mai mari companii de casting de voci din Los Angeles. Bob mi-a recomandat profesorii de care aveam nevoie si am inceput sa studiez cu fiecare.”

Nancy Cartwright este unul dintre cursantii lui Daws Butler, cu cel mai mare succes. Este vocea lui Bart Simpson din The Simpsons, dar are la activ numeroase roluri in desene animate, in teatru si film; de la The Snorks si Cheers, in anii’80, pana la recentul film de televiziune In Search of Fellini. “Pregatirea mea”, spune Nancy, “a inceput cand eram copil si jucam teatru. Mi-am dat seama ca pot sa-i fac pe oameni sa rada si am continuat sa invat facand acest lucru.” Cine crede ca vocile pentru desene animate nu stiu sa joace, ar trebui s-o vada pe Nancy on superbul ei one-woman show.

Exerseaza mereu!

Phil Proctor

Marele actor, scenarist si producator, Phil Proctor, isi aduce aminte cum a fost pentru el tranzitia de la scena la voice over, mai exact, de la Firesign Theater la Rugrats. “A trebuit sa invat cum sa-mi adaptez abilitatile la un domeniu restrictiv, caracterizat de o anumita viziune sau, cel mai adesea, de lipsa de viziune, ca sa pot crea ceea ce clientul dorea sa auda.” 

Joe Alaskey, unul dintre actorii din spatele a numeroase personaje de la Warner Bros., isi aduce aminte de una din primele sale lectii, cand Friz Freleng l-a recrutat in urma unui numar de stand-up, in anii ’70. “M-a criticat putin la telefon si mi-a spus sa continui sa lucrez si sa ma pregatesc pentru viitor. Am inceput prin a urmari pana la saturatie desenele de la Warner Bros., ascultand si exersand in fiecare zi, incercand sa-mi imbunatatesc calitatile vocale si sa adaug permanent noi nuante. Si continui s-o fac si astazi.”

Agentii si demo-uri

Joe Alaskey

Ca sa poti gasi job-uri ca voice actor, trebuie sa ai un agent (impresar). Directorii de casting nici macar n-o sa va ia in calcul daca nu sunteti reprezentati. La fel de important este sa locuiesti in zona unde sunt cele mai multe joburi; in Statele Unite, asta inseamna Los Angeles, acolo unde au loc cele mai multe castinguri de voci dar si inregistrari. Exista si actori ca David Kaye sau Stephanie Morganstern, care locuiesc in Canada, dar ei sunt exceptii. N-o sa va angajeze nimeni daca locuiti in New Jersey, indiferent cat de talentati sunteti. Cand incepe castingul, trebuie sa fiti acolo, de multe ori, la distanta de maxim o ora.

Insa, ca sa gasesti un agent bun, ai nevoie de un demo de exceptie. Bob Bergen e de parere ca: “ in materie de demo-uri, nu cred in spus povesti. Fiecare segment trebuie sa sune ca si cum ar fi decupat dintr-un desen animat, in care personajul vostru are viata lui. Nu repetati aceeasi voce intr-un demo. Fiecare clip trebuie sa contina scenarii diferite: poate intr-unul sunteti pilot de vanatoare, in altul, un pusti din vecini incercand sa convinga o fata sa iasa cu el in oras, iar scenele e bine sa fie cat mai contrastante. E bine sa lasi ascultatorii sa vrea mai mult. Lungimea medie a unui demo e cam doua minute si jumatate. Eu recomand un minut si jumatate, pentru ca ii ceri cuiva sa-si rupa un minut si jumatate din viata pentru tine. Si e posibil sa aiba de ascultat 20 sau 30 de demo-uri in ziua respectiva.”

La auditii

Nancy Cartwright

Auditiile sunt, probabil, cea mai dificila parte in viata unui voice actor. De cele mai multe ori veti fi respinsi si va trebui sa va obisnuiti cu asta. Invatati sa va bucurati de ele, pentru ca, in general, veti da probe mai mult decat veti lucra efectiv. Si sunt cateva metode de a face din aceasta experienta una cu folos.

David Kaye subliniaza importanta demonstrarii abilitatilor care va fac unic. “Cand am mers la auditiile pentru vocea lui Megatron, tocmai terminasem un seminar despre Shakespeare si am folosit cate ceva din ce invatasem. Am invatat despre metoda Laban si am folosit-o destul de mult la auditiile pentru desene animate. O metoda bazata pe greutatea pe care o acorzi diferitelor replici. De exmplu, in loc sa strigi “Sa nu mai faci asta niciodata!”, poti sa folosesti un ton mai calm insa sa dai mai multa greutate replicii, lucru care o face mai amenintatoare decat daca ai striga-o.”

“Eu ma implic total,” spune Joe Alaskey, “cu expresii si interjectii, cam ca Mel Blanc. Nu ma concentrez numai asupra vocii, chiar daca acesta este, pana la urma, rezultatul final; incerc sa devin una cu personajul – corp, minte, suflet si voce ( nu intotdeauna in acesta ordine) – si apoi imi aleg pasajul de text pentru auditie.”

June Foray

June Foray, cunoscuta ca vocea veveritei zburatoare Rocky sau a bunicii din Sylvester & Tweety, e de parere ca trebuie permanent sa fii atent la ce te inconjoara si sa folosesti ceea ce vezi si auzi atunci cand dai o proba. “Cand lucram pentru Chuck Jones, la The Curiosity Shop, rolul furnicarului era relativ usor, pentru girafa am creat vocea unei doamne intepate si am ajuns la elefant. M-am gandit ce pot face ca sa fie mai aparte dar totusi acceptabil. Ei bine, am fost la o petrecere, unde era o doamna destul de masiva, insa cu o voce suava, dulce, cu acute foarte inalte. Mi-am zis “asta e elefantul!” Era o contradictie in termeni, dar vocea s-a potrivit perfect.” 

“Cand am primit rolul lui Bart Simpson”, spune Nancy Cartwright, “nici macar nu dadusem probe pentru asta. Initial fusesem chemata pentru Lisa, dar nu m-a prins personajul. Asa ca am iesit din sala respectiva si am intrat in cea unde erau auditiile pentru Bart. Am dat o singura voce, un singur concept si am fost angajata pe loc.” 

Stiu ca unora o sa li se para SF-uri, insa, credeti-ma, aceasta e normalitatea. 

In episodul viitor o sa aflam despre cum sa-ti dezvolti abilitatile, nu numai vocale ci si actoricesti si despre multe altele.