Mama lui de cuvant!

Nu stiu daca am mai scris despre asta, da' mi-a cam ajuns. De ce sunt nervos cu nervii? Ia sa va explic.

Pe langa voice over, mai fac si productie audio. Daca nu stiati, iaca, ati aflat. Mai fac si copywriting. Ati aflat-o si pe asta. 

Procedura e cam asa: clientul trimite oarece informatii pe care vrea sa le comunice, eu le iau, "inventez" un text si-l trimit ramburs clientului pentru aprobare. Clientul zice OK si m-apuc de lucru. Inregistrez vocea, caut coloana sonora, procesez, mixez, in fine. Dupa care spotul e gata de difuzare,

Numai ca...

Aici vine pontul. "Maria Sa clientul" se trezeste brusc ca, ba a gresit o cifra la numarul de telefon (pe care el mi l-a dat), ba ca un cuvant nu e "ala pe care l-ar fi vrut" (desi el l-a scris), ba chiar ca adresa e... din alta localitate (da, am patit si asta!). Si asta DUPA ce a dat OK-ul pe text, deci, in principiu, dupa ce a parcurs si verificat. 

Pentru el e o nimica toata, ce mare lucru sa schimbi un cuvant, acolo?

Pai, mai omu' lu' Dumnezeu, dac'ar fi ca la print, vai ce usor ar fi (si nici acolo nu e intotdeauna usor, ca daca ai apucat sa trimiti la tipar...). Da' nu e. Pentru ca, daca e sa refac, trebuie sa gasesc aceeasi tonalitate, aceeasi intonatie, acelasi mood, sa sune natural, sa nu para incropit, lipit, rupt. Da, stiu, "multi vede, putini cunoaste". Cine se prinde ca acolo e lipit? Simplu, eu (si, poate, cei care lucreaza in bransa). Spuneti-mi perfectionist, dar nu-mi place sa-mi bat joc de munca mea. Ca sa nu mai vorbesc de timpul pierdut si nervi. Si, in majoritatea cazurilor, banii primiti pentru "refacere" nu justifica tot efortul.

Stiu ca nu pot sa educ clientul sau agentii asa, "brusc". Dar pot sa incerc, nu?